IMPARTASIRE

Buna sunt DorelSv si ma pot considera norocos ca am facut"legamant" cu
A.A.-ul si numai gandul ca ,candva,vreodata sau chiar in vis voi
cleveti in a mai pasi in AA-atunci pot sa-mi iau ramas bun de la
viata.La mine numai formula de prezentare la inceputul sedintei -
ca( sunt..D...si sunt alcoolic )-a fost rostita cu toata convingerea
mai tarziu ca si acceptarea  de a discuta deschis dupa exact o
luna ,asteptand ca fiecare din grup sa vorbeasca,sa vad ce spune
fiecare,le urmaream fata cand vorbeau sa-i vad daca par sinceri si
abia cand am vazut ca la unii le dau chiar lacrimile,atunci am
realizat ca intradevar au o problema iar eu Dorel ma regasesc in multe
din situatiile lor.Atunci deodata m-a cuprins o DISPERARE ramanandu-mi
in subconstient imaginea mea(in replai) de pe targa la Urgente,cu
furtunele pe sus in perfuzie (stiindu-ma in alta parte) realizand ca
la fel de bine puteam sa fiu si la morga -fara sa mai stiu de mine .In
acele momente am spart autosuficienta mea si disperarea m-a ingrozit-
unii o mai numesc sperietura.Pot spune cu certitudine ca acel moment m-
a marcat pentru tot restul vietii-fapt ce ma duce sa cred ca  fost
chiar un noroc ,ca mai sunt printre voi ,noroc mai mare decat un
castig la loto(ca ala te dezumanizeaza de tot si iarasi la sticla de
duce).O data cu trezirea spirituala ,am realizat ca sotia si copii ma
indrumau intru cresterea spirituala-dandu-mi propriul lor exemplu prin
credinta aplicata(avand educatie in acest sens) iar eu nu puteam sta
neimplicat si in cele din urma am purces si eu la umplerea golului pe
care-l aveam in sufletul meu ,am inceput sa ma indop
spiritual,devenind dependent de carte spirituala si citesc nu orice
doar ce ma ridica ,ce este ziditor ceea ce-mi face bine.Asa am
constatat ca autosuficienta la mine si-a deschis larg fereastra  si
stradania de a purifica "partea vizibila a sufletului"-fara perioada
anterioara inceperii abstinentei  pe care am declarat-o pierduta,dar n-
am uitat-o  s-a produs si atunci mi-e foarte usor sa o povestesc .Cred
ca ati observat ca deseori in povestirile mele -lacrimile au dat
dovada trairilor mele,insa deseori noi toti am intalnit oameni ce
simteau o groaznica indoiala si atunci sa-i lasam in aceasta
stare ,care constituie boala sufleteasca ?,care sigur vor sfarsi in
moarte si insensibilitate a sufletului,sau sa urmarim sa impartasim
buna parere pe care o au despre ei insisi ?.De aceea eu continui sa -
mi ridic mereu nivelul spiritual fiindca asa simt ca pot face fata
tuturor incercarilor care ne primejduiesc capacitatile spirituale si-n
cele din urma ne aduc atingere abstinentei noastre senine.Abia acuma
incep sa realizez ca Fericirea nu e o destinatie,e un mod de viata ,un
mod de trai si daca ne face bine de ce sa n-o urmam.La noi in grup
nasitul e o poveste ,dar eu mi-am ales un MODEL in viata mea -care o
am in fata si mi-am impus un principiu -acela care spune ca :daca vezi
pe cineva FERICIT si tu nu esti ia-te dupa el.Va multumesc -daca nu
erati VOI nu mai eram nici eu- Dorel.